Dictionar englez roman - Dictionar englez-roman online - Traduceti din limba engleza in limba romana

Istoria limbii engleze


Cunoscuta drept una dintre cele mai vorbite limbi de pe glob, cu un numar impresionant de mai mult de o jumatate de miliard de vorbitori nativi, limba engleza are o istorie deosebita, care incepe cu multe secole in urma. Este practic imposibil de precizat momentul de inceput al istoriei limbii engleze, ca de altfel, al oricarei alte limbi. Totusi, se poate afirma cu certitudine ca limba engleza este o limba vest germanica, care s-a dezvoltat pe teritoriul cunoscut astazi sub denumirea de Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord. Acest aspect este unul absolut deosebit, deoarece nici o alta limba din lume nu s-a format intr-un spatiu atat de mic si atat de perfect definit. In prezent, este limba oficiala a Australiei, Canadei, Commonwealth – ului din zona insulelor caraibiene, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit si Statelor Unite ale Americii, dar si in tari care au apartinut Commonwealth – ului pe parcursul secolelor trecute, cum ar fi India, Sri Lanka, Pakistan sau Africa de Sud.


Totusi, este de retinut faptul ca populatia originala a Angliei, celtii, nu vorbeau o versiune timpurie de engleza. Practic, limba celtilor seamana mult mai mult cu dialectele vorbite de irlandezi si scotieni, decat cu engleza pe care o cunoastem cu totii. Cum s-a format limba engleza? Procesul nu a fost simplu deloc si a inceput, cu aproximatie, in jurul secolului al V – lea d.Hr, o data cu invadarea Angliei de catre popoare ce vorbeau limbi germanice, mai ales cele din nord – vestul Germaniei actuale, adica anglii si saxonii. Acestia au ajuns pe insula in partea de est si au fost urmati, la scurt timp, de catre iuti, o populatie ce provenea din Iutlanda. Cu totii au fost intampinati, pasnic sau nu, de catre celti, care i-au asimilat o data cu trecerea anilor. Limba ce a aparut din combinatia intre graiul germanicilor si cel al celtilor era o forma timpurie de engleza. Surprinzator sau nu, vechea engleza are mai putine in comun cu limba celtilor decat cu aceea a germanicilor, iar motivul este simplu: celtii erau simpli lucratori ai pamantului, agricultori si vanatori, pe cand germanicii aveau un nivel de dezvoltare mult mai inalt. Prin urmare, clasa superioara au fost cotropitorii, care si-au impus mare parte dintre obiceiuri, dar si limba si religia. Prin urmare, engleza veche seamana foarte bine cu anumite dialecte care se vorbesc si astazi pe coasta de nord – vest a Germaniei si in Olanda.


Deoarece Anglia este, in esenta, perfect izolata de restul continentului european, engleza veche s-a pastrat neschimbata timp de aproape jumatate de mileniu. Astfel, o data cu invadarea si cucerirea succesiva a Angliei de catre normanzi, in anul 1066, s-au pus bazele a ceea ce urma sa devina, in urmatoarele sase secole, engleza medievala. Totusi, timp de aproape trei secole dupa ce au cucerit Anglia, normanzii si populatia locala au vorbit o limba foarte apropiata ca si vocabular de franceza veche, si anume anglo – normanda. Evident, aceasta limba era vorbita mai ales in locurile oficiale, cum ar fi la Curtea Regala, in institutii publice sau in piete foarte mari. Populatia care nu avea acces la aceste zone incepe sa asimileze, putin cate putin, diverse cuvinte din limba normanzilor, iar pana la mijlocul mileniului II d.Hr., englezii ajung sa vorbeasca engleza de mijloc sau engleza medievala.


Incepand cu secolul al XV - lea, engleza de mijloc trece printr-o transformare marcanta, cunoscuta de catre istoricii lingvisti drept "marea rocada a vocalelor". O data cu aceasta modificare, engleza medievala incepe sa semene din ce in ce mai mult cu actuala forma a limbii, iar orice modificare ulterioara, fie la nivel de vocabular, fie la nivel gramatical, este doar superficiala.


Cat de mare este diferenta dintre limba pe care o vorbeau celtii cu mai bine de doua milenii in urma si engleza, fie ea si medievala sau timpurie? Urmatoarele cuvinte pot fi un exemplu graitor:


  • "mother" ("mama"): exista foarte putine cuvinte pastrate din limba celtilor, dar "mama" este unul dintre ele. Prin urmare, echivalentul celtic al acestui cuvant este "ácennicge", pronuntia fiind, pana in momentul de fata, un mister pentru cercetatori. Engleza timpurie utiliza "bearncennicge" pentru a denumi o femeie ce are copii, dar avea un termen specializat pentru femeile insarcinate si anume "byrðre". O data cu aparitia englezei de mijloc, "bearncennicge" se transforma in "módor", iar formarea cuvantului "mother" nu este departe.

  • "father" ("tata"): celtii il numeau "ærfæder", dar cuvantul inseamna in aceiasi masura si "stramos", cat si "tata". Engleza veche foloseste "fæder" in acelasi context, iar forma moderna a cuvantului a aparut chiar din perioada englezei medievale. Prin urmare, acest cuvant a suferit cele mai putine transformari pe o perioada de doua milenii, in mod surprinzator. Cercetatorii sustin ca acest proces de modificare, practic inexistent in cazul substantivului "father", nu a avut loc deoarece cuvantul in sine exprima o pozitie sociala de cap de familie, ceea ce impune un anumit grad de respect, pe care chiar si cotropitorii l-au acceptat ca atare si nu au incercat sa il schimbe.

  • "war" ("razboi"): era un termen mai putin utilizat in limba celtilor, deoarece erau un popor principial pasnic. Pentru ei, cuvantul "beadu" insemna mai degraba o neintelegere ce era rezolvata pe campul de batalie, decat un razboi in adevaratul sens al cuvantului. O data cu aparitia englezei vechi, "beadu" se transforma in "campræden", care se traduce, ironic sau nu, drept "arme langa tabara". Complet nesurprinzator, cuvantul "razboi" are cele mai multe corespondente in engleza veche si in cea medievala. Exista, practic, in jur de douazeci de cuvinte care, in diferite epoci si contexte istorice, au insemnat "razboi". Chiar si astazi, engleza moderna prezinta sase sinonime partiale sau totale pentru "war", pe cand antonimele sunt doar trei.

  • "love" ("dragoste"): vechii celti imparteau dragostea in diferite tipuri si ii aplicau foarte multe intelesuri. Prin urmare, dragostea unei mame pentru copii ei se numea "modorlufu", iar cea conjugala purta mai multe denumiri, printre care se numarau "brýdlufe", "éadlufu" si "ferhþlufu". Engleza veche si cea medievala au prelucrat aceste cuvinte si le-au transformat, incetul cu incetul, in ceea ce se numeste astazi "love".


Unul dintre cele mai importante lucruri care trebuiesc retinute in legatura cu istoria limbii engleze sau a oricarei limbi, in general, este aceea ca dialectul pe care il vorbim noi, acum, la inceputul mileniului III d.Hr., este doar un pas in evolutia limbii si nu este forma sa finala. Practic, limbile sunt entitati vii, care nu se opresc nici o clipa din evolutie, care cresc in orice moment si pe care, peste cateva sute de ani, nu le vom mai recunoaste ca fiind cele pe care le cunoastem in acest moment.


Recomandare

Ai nevoie de un dictionar roman englez in schimb? Incearca-l pe cel propus de noi.

Reclama

Teste online de limba engleza

Sondaj de opinie

Ce parere aveti despre dictionarul nostru online?

Foarte buna
Buna
Sunt indiferent/a
Rea
Foarte rea


Rezultatele sondajului