Dictionar englez roman - Dictionar englez-roman online - Traduceti din limba engleza in limba romana

Gramatica limbii engleze


Gramatica limbii engleze este una dintre cele mai structurate si mai usor de inteles din intreaga lume. Contine un set de reguli foarte bine stabilit, iar exceptiile de la aceste reguli sunt putine si usor de inteles si de retinut. Prin urmare, urmatoarele cinci reguli sunt considerate a fi "cele cinci elemente esentiale" ale gramaticii engleze si ar trebui intelese si invatate ca atare de toate persoanele interesate in aceasta limba:


  1. Subiectul se acorda cu predicatul.
    Intotdeauna. Nu exista exceptii de la aceasta regula. Daca cititi o propozitie in engleza si observati o discrepanta intre subiect si predicat, atunci exista doar doua variante: propozitia este scrisa gresit sau dumneavoastra nu ati identificat inca subiectul corect pentru predicatul respectiv.
    Pentru a intelege mai bine aceasta regula, urmariti urmatorul exemplu:

    "Mom is a teacher." ("Mama este profesoara")
    "Mom" este un substantiv aflat la persoana I, singular. Am fi tentati sa spunem ca "mom" este un substantiv feminin. Gresit. Gramatica limbii engleze nu admite genuri pentru substantive sau pentru oricare alte parti de vorbire care pot suferi schimbari datorita genului substantivului.

    Pe de alta parte, "is" este una din multele forme verbale ale verbului "to be". In acest caz, verbul se afla la prezentul simplu, la singular si la persoana I. In mod evident, verbele nu au gen.
    In concluzie, atat substantivul, cat si verbul se afla in perfecta concordanta: ambele sunt la persoana I si ambele sunt la singular.

  2. Nu exista genuri.
    Pentru un vorbitor nativ de limba romana, de exemplu, pare practic imposibil de inteles ca exista o limba straina in care substantivele, adjectivele si adverbele nu au genuri si in care notiunea de feminin si masculin este data doar de semnificatia cuvintelor in sine si nu de sufixele atasate lor. In mod clar, limba engleza este una din putinele limbi de pe glob care nu au genuri. Cel putin, nu asa cum le intelegem noi.
    Acest fapt poate parea derutant la inceput, dar o data ce este inteles, veti observa ca face invatarea vocabularului mult mai usoara si formarea de propozitii simple mult mai accesibila pentru incepatori, deoarece nu exista teama de a nu acorda adjectivul cu substantivul sau adverbul cu substantivul.
    Urmatoarele trei exemple sunt elocvente:

    • In limba romana se spune:
      Masa este mica.
      Substantivul "masa" este la genul feminin, deci si adverbul "mic" trebuie adus tot la genul feminin pentru ca propozitia sa fie corecta gramatical. Astfel, "mic" devine "mica" prin adaugarea sufixului "-a".
    • In limba franceza se spune:
      La table est petite.
      Substantivul "table" este la genul feminin, deci si adverbul "petit" trebuie adus tot la genul feminin, pentru ca propozitia sa fie corecta gramatical. Astfel, "petit" devine "petite" prin adaugarea sufixului "-e".
    • In limba engleza se spune:
      The table is small.
      Substantivul "table" nu are gen, deci adverbul "small" nu este modificat.

  3. Verbele sunt de doua feluri: regulate si neregulate.
    Verbele regulate, de altfel cele mai multe din limba engleza, se conjuga in acelasi fel, indiferent de forma lor.
    Pe de alta parte, verbele neregulate nu par a respecta nici un fel de regula stricta, iar conjugarea lor este facuta aparent aleatoriu. Nu exista explicatii logice pentru acest tip de a conjuga un verb. Prin urmare, ele trebuiesc invatate ca atare.
    Verbul "to allow" ("a permite") este verb regulat. Prin urmare, forma sa variaza in felul urmator: "allow"/"allowed"/"allowed", la prezent/trecut/participiu trecut. Pe de alta parte, verbul "to become" ("a deveni") este verb neregulat, forma sa trecand prin urmatoarele schimbari: "become"/"became"/"become", la prezent/trecut/participiu trecut.
    Aici lucrurile devin interesante in gramatica engleza. Exista verbe neregulate care se pot transforma in verbe regulate. Totusi, transformarea nu este exact corecta gramatical, dar ea se accepta pentru ca asa sunt folosite de catre vorbitori, pentru comoditate si rapiditate. Cel mai celebru exemplu de verb neregulat/regulat este verbul "to learn" ("a invata"). In mod corect gramatical, el arata asa: "learn/learnt/learnt". In mod curent, el se foloseste astfel: "learn/learned/learned".

  4. Timpurile verbale sunt similare cu cele din limba romana.
    Engleza admite trei timpuri verbale mari, la fel ca si limba romana: trecut, prezent si viitor. Tot asemanator limbii romane, gramatica limbii engleze imparte aceste timpuri verbale mari in altele mai mici. Prin urmare, timpurile verbale sunt urmatoarele:

    • Prezentul simplu: exprima mai multe tipuri de actiuni. In primul rand, se utilizeaza acest timp verbal pentru actiuni care se petrec o data, niciodata sau de mai multe ori, dar care sunt fapte stiintifice, demonstrate si inconstestabile. De asemenea, mai poate exprima si actiuni care au loc ciclic, dupa un orar prestabilit.
      Ex: "The sun rises from the east."

    • Prezentul continuu: exprima o actiune care are loc in momentul in care este construita propozitia sau un fapt care se intampla pentru o perioada limitata de timp.
      Ex: "We are walking."

    • Trecutul simplu: exprima o actiune care a avut loc si care este incheiata definitiv la momentul la care se afla vorbitorul.
      Ex: "She ate lunch two hours ago."

    • Trecutul continuu: exprima o actiune care se afla in plina desfasurare in momentul in care vorbitorul a fost martor la acel fapt.
      Ex: "They were talking when I left."

    • Prezentul simplu perfect: indica rezultatul unei actiuni ca fiind cel mai important aspect.
      Ex: "He has decided."

    • Prezentul perfect continuu: pune accent pe durata actiunii.
      Ex: "Mary has been eating for two hours."

    • Trecutul simplu perfect: actiunea are loc inaintea unui moment bine stabilit in trecut.
      Ex: "John had won the previous race."

    • Trecutul perfect continuu: pune accent pe durata unei actiuni terminate in prezent.
      Ex: "She had been shopping for a couple of days before we got there."

    • Viitorul simplu: indica o actiune in viitor care nu poate fi influentata sau o actiune spontana, impulsiva.
      Ex: "My mom will cook us breakfast."

    • Viitorul simplu exprimat prin "going to": arata o decizie luata care va genera o actiune in viitor.
      Ex: "Adrian is going to buy that car."

    • Viitorul continuu: indica o actiune care se va afla in plina desfasurare la un anumit moment in viitor.
      Ex: "Jean will be speaking at that conference."

    • Viitorul perfect continuu: pune accent pe durata actiunii care se va desfasura in viitor.
      Ex: "Chris will have been runing that farm for five months by the time we get there."

  5. Exista doua tipuri de articole in engleza: definite si nedefinite.
    a. Articolele definite: sunt folosite pentru a indica un substantiv anume, pe care atat vorbitorul, cat si ascultatorul il cunosc bine.
    Ex: "The phone is right under the table."
    b. Articolele nedefinite: sunt utilizate pentru a vorbi despre un substantiv oarecare, pe care vorbitorul si persoana careia i se adreseaza nu l-au intalnit pana atunci sau care nu intra in posesia lor.
    Ex: "A monkey just waved at me."


Recomandare

Ai nevoie de un dictionar roman englez in schimb? Incearca-l pe cel propus de noi.

Reclama

Teste online de limba engleza

Sondaj de opinie

Ce parere aveti despre dictionarul nostru online?

Foarte buna
Buna
Sunt indiferent/a
Rea
Foarte rea


Rezultatele sondajului